Anul 2019, luna a opta, lumea a treia. Salariul minim pe economie? Vreo 1300 de lei in mana. Costul unui joc nou aparut? Nepretuit. Pentru toate celelalte exista PirateBay. N-am stiut mai bine cum sa deschid aceasta povestire decat printr-un spoiler despre final, dar as vrea sa avem o discutie serioasa. Este o discutie despre pirateria ridicata la rang de arta de romani, o dezbatere despre cauzele care au condus aici si o relatare, as putea spune, din perspectiva unui om care a trecut de la descarcat jocuri pe bucati de pe site-uri dubioase la a cumpara pana si licenta de Windows de pe PC-ul personal.
Capitolul 1 – Ce cauzeaza pirateria?
As putea spune ca pirateria este o problema, ca este ceva rau care raneste industria de entertainment; care ne face sa fim priviti ca niste profitori care nu apreciaza munca depusa de oamenii ce pierd sute de ore pentru a crea un joc, film, serial, etc. Contextul insa difera de la o „lume” la alta, intrucat in Romania, pirateria nu e chiar asa o mare problema ci doar o alta obisnuinta proasta pe care am dobandit-o in timp. Stiti cu totii despre ce vorbesc si chiar daca recunoasteti sau nu, nu cred ca poate spune cineva ca niciodata n-a dat jos un joc de pe torrenti, sau mai bine, DC++ pentru „a-l incerca” cateva ore bune. Sau discurile track cu muzica, sau serile in care se strangea toata lumea la cineva acasa pentru a vedea filme. Toti am fost acolo si pot spune cu mana pe inima ca mi-e dor rau de vremurile alea.
Ce a cauzat isteria asta insa? De unde am dobandit skill-ul de a procura chestii fara sa le platim? As putea intra intr-o discutie semi-politica insa suntem o publicatie tech, asa ca nu-si are rostul si prefer sa vorbim despre fapte reale, palabile, nu presupuneri despre dictatori si invataturi proaste din scoli. Sa vorbim despre adevaratele probleme. Pana nu de mult, servicii precum Spotify si Netflix erau un lux pe care romanul, cat de onest ar fi vrut el sa fie, nu si-l permitea, iar asta nu se cauza pretului care este decent chiar si pentru nivelul de trai mai sarac de la noi, ci din cauza ca nu exista serviciul acesta, fizic, legal, in Romania. D-aia! Faptul ca toate industriile de entertainment au aparut si s-au dezvoltat in tari vestice, cu precadere SUA si UK, dar au avansat incet sau chiar deloc spre noi este unul dintre multele motive pentru care ne-am obisnuit, ca popor ca trebuie sa ne procuram altfel materialele dorite, iar ca romani descurcareti fix asta am facut.
Un alt motiv valid pe care am reusit sa-l gandesc este si multitudinea de platforme, mai ales in cazul jocurilor care poate fi o piedica mare pentru unii, sau factorul decisiv dintre folosirea cardului de credit sau a contului de Filelist. Personal urasc faptul ca trebuie sa tin cinci programe separate instalate pentru a putea juca multitudinea de vreo cinci-sase jocuri instalate pe PC-ul de acasa si cunosc persoane pentru care jocul nu exista daca nu e pe Steam si prefera sa pirateze ce nu pot cumpara acolo. O problema destul de mare de altfel, deoarece revenim la discutia anterioara despre oferta si piata. In timp ce Steam este o platforma foarte bine integrata in cultura tech a tarii noastre, softurile oferite de obicei de publisheri precum EA (Origin) si Ubisoft (Uplay) sunt foarte rudimentar implementate si de multe ori pot aparea oferte pe market-ul de UK spre exemplu, de care noi ca romani nu ne putem bucura. Aceeasi problema am intalnit-o si cu platformele de filme cand am vrut sa urmaresc cele trei sezoane din The Grand Tour. Emisiunea este exclusiva pentru Amazon Prime care chiar daca disponibil in Romania, odata ce mi-am facut abonament si am dat play la primul episod m-a facut sa cer refund deoarece in Romania rezolutia maxima pentru acest serial este de 480p! Deci nici macar pe telefon nu s-ar fi vazut acceptabil. De ce asta? Apoi, nici Dumnezeu nu stiu cum si daca o fi aparut, asa ca nu o sa chestionez mintile luminate de la Amazon care au luat decizia asta.
In cele din urma, vreau sa vorbim despre problema cea mai apasatoare pentru romanul de rand care isi doreste „the latest and greatest” in materie de entertainment, si anume puterea de cumparare. Din fericire, sau din pacate, traim intr-una dintre cele mai sarace tari europene iar asta are un cuvant greu de spus cand vine vorba de achizitionarea unui joc de 60 de euro dintr-un salariu minim pe economie de aproximativ 275 de euro. Din fericire insa, se arata lumini de speranta si pentru cei onesti si saraci, dar despre asta voi vorbi mai tarziu.
Capitolul 2 – Nevoia de fi bun si de a te face remarcat aka. cheaturile din jocuri
Nu pot scrie un cuvant din acest capitol fara sa ma leg putin de educatia pe care o promoveaza cultura noastra. Nu cred ca e om care sa nu cunoasca macar un caz de copil dojenit de parinti dupa ce a luat o nota proasta la scoala pe motiv ca i-a facut de ras si ca odrasla altcuiva a fost mai buna. Asta cauzeaza un intreg sir de intamplari si decizii nefericite din partea acelui copil care va ajunge fie sa invete pana ii ies teoriile pe nas, fie sa triseze pentru a obtine o nota mai mare data viitoare, accentul picand pe a doua varianta. Acesta este principiul din cauza caruia apar jucatorii aceia care folosesc cheat-uri pentru a iesi in fata si pentru a arata ca sunt mai buni decat adversarii; nu mai este vorba de placerea de a juca indiferent de rezultat, ci nevoia prosteasca de a fi primul pentru hrani un ego ranit.
Am citit pe reddit o postare care m-a facut sa inghit in sec si sa multumesc astrelor ca nu am fost unul dintre oamenii despre care am vorbit mai sus. Era vorba de povestirea unui tanar din China, tara cu probabil cei mai multi cheat-eri din lume, care povestea cum in cultura lor, fie esti bun, fie esti batjocorit. A fost un discurs greu de inghitit pentru ca era plin de realitati triste pe care le regaseam si la persoane cunoscute sau pur si simplu imi pareau atat de familiare, chiar daca este vorba de o tara de pe alt continent, fara prea multe legaturi cu Romania noastra de toate zilele. Tanarul acesta povestea despre prietenii lui si despre faptul ca folosirea de cheat-uri in jocuri nu este ceva considerat gresit, ci doar o modalitate de a se adapta la invataturile primite si doctrinele care le-au fost bagate pe gat cu forta de o societate care incearca sa scoata ce e mai bun din oameni fara sa piarda controlul asupra lor.
Acum poate va intrebati ce legatura are asta cu Romania. Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie: care sunt primele tari care va vin in minte cand va ganditi la folosirea de hack-uri in jocuri? Daca raspunsurile au fost Rusia si China, inseamna ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Ce au in comun aceste tari cu Romania si cu pirateria in principal? Pai, sa ne gandim ce fel de conducatori si regimuri politice au avut astea trei tari in istoria recenta iar asemanarile, alaturi de raspunsul cautat incep sa apara.
Capitolul 3 – Ce e de facut?
Pai, as putea sa ma lungesc la nesfarsit si sa zic ca suntem fara speranta, ca oricum nu vom cumpara jocuri de 60 de euro din salariile noastre mici si ca problema codurilor in jocuri este valabila pentru oricine, nu doar cateva tari, dar stim cu totii ca realitatea este alta. Din fericire insa, solutiile incep sa curga, producatorii si distribuitorii de jocuri intelegand ca nu peste tot in lume exista aceeasi putere de cumparare.
Probabil cea mai buna solutie pentru problema financiara de la noi este modelul de abonament. Iti poti face abonament la Origin Access si mai nou avem aceeasi solutie si de la Ubisoft, prin care primesti acces nelimitat la o multime de jocuri, nu doar de la EA, in cazul Origin Access, dar si de la alti producatori. Poti juca orice joc nou aparut fara limitari si singura chestiune care ar putea fi un minus este ca jocurile nu-s ale tale. Nu le poti lua in mana sau sa le asezi pe un raft, ci doar sa le accesezi cat sa le joci. Este o solutie foarte buna, intrucat nu stiu cati oameni revin la un joc single-player dupa ce au terminat cu el si preturile sunt accesibile, astfel abonamentul pe un an la Origin Access incepe de la 120 de lei (25 euro) pentru editia Basic care iti ofera acces la 201 jocuri in momentul redactarii, cu optiunea de a plati doar 470 de lei (100 euro) pentru Origin Access Premier care iti pune la dispozitie toate jocurile aparute de la EA (si nu numai) inca din ziua lansarii, alaturi de toate DLC-urile si pachetele extra posibile. Asta inseamna ca daca platesti 470 de lei acum, un an de zile vei putea sa te joci linistit orice apare nou fara sa mai platesti ceva in plus.
Netflix si Spotify sunt solutiile perfecte pentru entertainment-ul clasic, ambele oferind o solutie buna daca luam in considerare echilibrul pret/calitate oferind mai mult continut decat ai putea consuma la un pret relativ mic, astfel pentru Netflix si Spotify platesc 75 de lei pe luna si am acces la toate filmele si serialele care ma intereseaza si ascult muzica oriunde, oricand, fara sa o descarc de pe torrenti. Deja sunt disponibile numeorase alternative precum HBO GO, Deezer, etc. cu preturi competitive si continut poate la fel de bun. Decizia este a ta.
Concluzie
Ce sa mai? Pirateria este si va ramane pentru o buna perioada de timp unul dintre obiceiurile romanului care nu intelege inca, cam cat timp necesita dezvoltarea unui joc sau a unui film, cati oameni lucreaza in cadrul unui proiect de genul sau cum actiunile lor si folosirea de avantaje ilegale in jocuri afecteaza experienta altor persoane care nu vor decat sa se bucure de timpul lor liber. Este cale lunga pana acolo, dar vad prin intermediul social media ca lucrurile merg intr-o directie buna si constiinta colectiva incepe sa iasa la suprafata ca ciupercile dupa ploaie. Cunosc oameni care inainte descarcau pana si wallpapere de pe torrent dar acum cumpara jocuri de pe Steam la reduceri si sacrifica aia cinci euro lunar pentru a asculta muzica legal pe Spotify in loc s-o descarce de pe undeva pentru ca pur si simplu a devenit mult mai comod sa fii in legalitate decat sa stai sa cauti ore intregi poate, o melodie anume disponibila pentru download pe vreun site.
Taguripirateria piraterie Romania