Review Resident Evil Village – Buhuhu tradițional!

După nebunia de an care a fost 2020 cu ale sale lansări de jocuri, 2021 a început cam timid. În plină pandemie, parcă oamenilor nu le-a mai ars de joacă, iar puținele titluri bune de anul asta au fost trecute destul de repede cu vederea. Dar iată că intrăm în sezonul cald, iar unul dintre vestitorii acestuia este Resident Evil Village. Al optulea joc din serie (dacă ne luăm după Capcom) este o continuare directă a poveștii din Resident Evil VII și reprezintă al doilea joc din serie care te pune intr-o perspectivă first-person.

Partea cea mai interesantă pentru gamerii din România? Păi, jocul se petrece într-un sat din Transilvania, care de-a lungul timpului a inspirat o mulțime de cărți, filme și jocuri prin istoria sa bogată în mistere, creaturi mitice și un anume domnitor care avea un fetish cu scobitori supradimensionate. Dar hai să nu o mai lungim și să vedem cu ce se mănâncă noul Resident Evil Village!

Resident Evil așa cum nu-l vezi prea des

Toată copilăria mea am auzit de Resident Evil, un joc horror care te punea în pielea a mai multe personaje într-o perspectivă aproape third-person, aproape tridimensional. Dar asta se întâmpla cu ani în urmă, iar odată cu al patrulea joc din serie introducea perspectiva third-person cu care ne-am obișnuit. Chestia asta a fost valabilă până în 2017, când Resident Evil VII venea cu o abordare complet nouă. Uită de perspectiva third-person și un personaj pe care-l poți vedea; este timpul să intri în pielea, ochii și mintea unui caracter cu totul nou și să trăiești groaza la un alt nivel.

Resident Evil Village reușește să te înspăimânte doar prin camera first-person, oferind o perspectivă claustrofobă care te face să te întrebi mereu „oare ce se ascunde după umăr?” și care reușește să se simtă extrem de natural prin mișcările personajului. Tot camera first-person face toate locuințele micuțe din satul transilvănean să fie și mai înfricoșătoare. Din fericire, jocul nu se folosește de tactici ieftine precum jumpscare-urile pentru a-ți ridica pulsul, atmosfera acestuia fiind de ajuns; bine, cel puțin la început.

Când vine vorba de tradiție și autenticitate, Resident Evil Village reușește s-o dea de gard. Arhitectura satului este on-point în multe privințe, iar peisajul pare de parcă ar fi de undeva din România. Dar în același timp se vede că research-ul a fost scurt și făcut în grabă: mașinile nu au nici o treabă, tractoare d-astea nu am văzut la noi la țară, iar engleza aproape perfectă vorbită de toate personajele care se presupune că-s doar niște țărăni români și vampirii lor mă fac să strâmb din nas. Din partea mea, un mare minus pentru autenticitate, dar măcar îți cumperi upgrade-uri pentru arme și spirt pentru rani cu lei (grei).

Din lac în puț

Fix cam așa se prezintă povestea lui Resident Evil Village. Aceasta este legată strâns de povestea lui RE7 și îi vede pe Ethan și soția sa la trei ani după întâmplările din jocul precedent. Pentru cei care nu știu povestea, este în regulă, întrucât vor avea ocazia să urmărească un rezumat video la începutul acestui joc. Pe scurt, au trecut trei ani de când Mia a fost salvată din ferma din Louisiana și familia Winters a fost relocată în România, într-o locație ferită de ochii lumii. Și tocmai când părea că cei doi tineri își pot relua viața alături de Rose, fetița lor nou-născută, lucrurile iau o turnură… neașteptată. Teoretic ar fi trebuit să fiu surprins, nu? Deși mirosea de la o poștă a glonț încasat de Mia. Ah, am uitat, e fără spoilere.

Revenind… ești răpit de Chris, adică fix gagiul deloc dubios care te-a salvat la finalul lui Resident Evil VII și alături de tine a fost luată și Rose. Pe drum, nici Dumnezeu nu cred că ne poate spune ce s-a întâmplat, dar te trezești într-un accident de mașină și viața ta perfectă alături de soție și copil într-o vilă cochetă devine un coșmar din care trebuie să scapi; încă o dată. Și zici că săracu’ Ethan a trecut pe sub câteva scări și a spart o duzină de oglinzi de pățește numai d-astea.

Povestea nu are absolut nimic special, fiind ușor de intuit, clișeica pe alocuri și per total, cam plictisitoare. Noroc cu antagoniștii jocului care salvează situația, și-l fac pe Ethan cel făr’ de emoții să pară ceva mai uman. Resident Evil Village are o idee bună în spate, un setup interesant, însă tot ce reușește este să fie doar un alt joc de tipul „omoară toți inaimicii secundari până ajungi la papa baros„. Dar este în regulă, pentru că nu povestea este cea care dictează tonul jocului, ci atmosfera, iar aici situația stă cu totul altfel.

Resident Evil Village nu este chiar atât de înfricoșător

Nu prea mă joc eu horroroase d-astea și de obicei, reușesc să mă sperii ușor la jocuri și filme, deci mă așteptam ca Resident Evil Village să-mi accelereze puțin BPM-ul ticăitoarei. Și la început cam așa merge, până ajungi să cunoști inamicii. Și acum nu fac pe eroul că l-am jucat pe lumină cu geamul deschis ca să nu mă sugă în atmosfera sa. Totuși, Johnny Cage și varcolacii lui, alături de Dimitreasca pe care-o văd in zece ipostaze, niciuna scary, bunica cu păpușica sadică și Jabba the Hut chiar nu sunt neapărat de speriat. Și nici mama Tereza la care se roagă toți nu e mare boss, reușind să facă jocul să se simtă mai de grabă ca un action-adventure decât un survival-horror.

În același timp, nu pot spune că mă deranjează. Monștrii din jocul ăsta arată al naibii de bine și pare că au o personalitate proprie, lucru pe care l-am apreciat mereu la serie. Însă Resident Evil Village face greșeala de a se arunca mult prea mult în genul de acțiune, lăsând elementele horror de-o parte și cred că cea mai enervantă chestie în combinația asta este trecerea extrem de bruscă. După ce începutul este înfricoșător și te simți complet neajutorat, după vreo oră și jumătate pui mâna pe shotgun și capeți veleități de Rambo. Și cam de pe la jumătate, Tomb Raider Village… ptiu, dați-mi peste gură. Hai c-am stricat-o fix la fel cum a făcut și Capcom cu elemente „de speriat” din Village.

Și da, îmi place și mie la nebunie că poți să-ți faci upgrade-uri pe arme de la magazinul lui The Duke, dar m-aș simți mult mai neajutorat și speriat dacă aș ști că trebuie să supraviețuiesc vârcolacilor prin fugă, nu prin descărcat câte patru arginți în tărtăcuță fiecăruia. Dar asta este o chestie de care s-au plâns mulți fani ai seriei de-a lungul timpului și nu cred că vom vedea o schimbare prea curând. Până la urmă, Resident Evil Village trebuie să și vândă și să atingă un public mare. Dacă-l clasificăm ca și joc horror, nu e bun, dar ca titlu de acțiune, chiar m-a făcut să-l apreciez.

Lady Dimitrescu și cei trei metri de frumusețe HD

Amuzant când afli că vampiroaica de trei metri care a cucerit fanteziile multor oameni odată cu primele imagini din Resident Evil Village nu este boss-ul final, dar și mai fain este când experimentezi prima întâlnire față în față cu ea. Dar Lady Dimitrescu nu este singurul personaj care arată bine, iar la capitolul grafică cei de la Capcom au dat lovitura. Deși nu am apreciat că mi-a demontat câteva degete la început, nu am putut să nu admir vârcolacul care m-a mușcat. Atât ca și model, cat și din perspectiva execuției am fost plăcut surprins, iar pe parcursul jocului aveam momente în care intram în modul foto doar că să mă uit la adversari sau diverse vederi.

Toate pozele sunt realizate de mine, pe versiunea de PC a lui Resident Evil Village, cu un mix de setări între Ultra și High, cu Ray Tracing activ și rezoluție 1440p. Pe partea de optimizare, jocul se prezintă foarte bine și chiar dacă am un sistem cu mult peste medie, nu mă așteptam să meargă chiar atât de fluid, mai ales că nu are nici suport DLSS. Iar pe consolă situația se prezintă asemănător și chiar dacă grafica nu atinge aceleași culmi ca pe varianta de calculator, noul PlayStation 5 oferă o fidelitate grafică mult peste ce eram obișnuiți să vedem pe console.

Când credeam că voi puncta și eu foarte bine o categorie și nu voi avea de ce să mă leg, a venit pedeapsa: interfața grafică. Unde Capcom s-a ocupat foarte meticulos de grafică, pare că meniurile au fost făcute în ultima pauză de cafea și țigară dinainte de lansarea jocului. Încă trebuie să navighezi prin meniu cu click stânga/dreapta și contrar oricărei logici, tasta Escape nu face nimic. Se vede clar că Resident Evil Village este gândit pentru console, însă mă gândesc că puțină muncă in plus ar fi putut fixa și buba asta. Aia e, punem un bandaj peste și mergem mai departe.

O lume care-ți oferă ceva posibilități

Ultimele jocuri apărute trebuie să respecte anumite standarde și chiar dacă te cheamă Resident Evil, trebuie să și inovezi. După trecerea în perspectiva first-person, acum seria a făcut și pasul cel mare și a migrat ceva mai serios într-un setup open-world prin care să te facă să vrei să descoperi mai mult și mai mult din fiecare locație. La început vei avea impresia că îți scapă chestii prin satul părăsit, însă vei descoperi că jocul are mult mai multe de oferit decât pare la prima vedere.

Dacă tot e cu pac-pac, măcar să fie făcut bine, nu? Resident Evil Village are un sistem de shooting destul de bine implementat, te face să folosești armele și în moduri mai creative, precum spartul de ferestre și vaze pentru a interacționa cu mediul și sistemul de upgrade al armei îmi amintește de varianta remasterizata a celui de-al treilea joc. Și înainte de a începe să comentați că armele sunt la fel de puternice precum pistoalele cu bile din târg, nu uitați că nu trageți în oameni, ci în vampiri, vârcolaci și alte creaturi fantastice.

Locațiile sunt gândite bine și odată ce ai schimbat zona hărții, te simți de parcă chiar ai trecut în teritoriul altcuiva. Dacă în sat ești urmărit de varcolacii lui Heisenberg, în Castelul Dimitrescu vei fi vânat de cele trei fete ale mamei vampir, ca mai apoi să fii urmărit prin ceea ce pare a fi un labirint foarte elaborat de bucățica de trei metri înălțime. Resident Evil Village face o treaba bună și în a nu te lăsa să devii Rambo. Deși poți oricând să pui pe jos o mină sau să arunci în aer un butoi cu explozibil, ești prins destul de des în spații înguste sau mici, riscând să fii aruncat în aer alături de arătările care îți stau în cale.

Dacă nu există genul action-horror, acum cu siguranță va fi recunoscut

Resident Evil Village este departe de a fi un joc horror care să te marcheze, precum Outlast sau Amnesia, însă combină stilul destul de înfricoșător specific seriei cu elementele de acțiune, iar asta rezultă într-un mix care îți pompează adrenalină în vene. Tocmai din acest motiv cred că jocul este chiar bun și abia aștept să-i descopăr toate secretele. Știu că fanii rețetei de bază Resident Evil nu vor fi prea încântați, iar pasionații de sperieturi digitale vor fi și mai puțin impresionați, dar cred că deja știm despre ce vorbim când vedem parcursul din ultimii ani ai francizei.

În plus, sper că nu sunt singurul care a observat cum Village încearcă să retrăiască puțin din succesul lui Resident Evil 4 care și acum este considerat de mulți drept cel mai bun joc din serie. De la locații, până la unii adversari și puțin din sistemul de shooting, este clar că cei de la Capcom au vrut să se lege într-un fel sau altul de un titlu mult mai bun. Dacă mă întrebați pe mine, nu este o mutare rea și cred că Resident Evil Village reușește să rămână pe linia fină dintre produs de marketing care o să vândă multe copii și un joc de nișă care atrage un anumit segment de piață. Și cred că pot spune in sfârșit că am mai primit un joc bun in 2021, de la HITMAN 3 încoace.

Verdict!

Poveste - 6

Gameplay - 8.5

Grafică - 9

7.8

Resident Evil Village a reușit să mă surprindă, oferind mai multă acțiune decât scene înfricoșătoare, iar perspectiva first-person îl face să se simtă cumva unic, într-o mare de FPS-uri clișeice și jocuri produse cu duzina. Din partea mea primește o recomandare și abia aștept să revin prin sat ca să deblochez tot ce pot!